Povestea 2 - Noricel si Bufi isi fac noi prieteni

Ceasul incepuse sa sune vesel pe noptiera lui Noricel, cand Bufi, in patul alaturat, inca visa la ziua de sambata, la plimbarea cu bicicleta in parc si la toate giumbuslucurile pe care avea sa le faca de indata ce va ajunge acolo. Noricel se trezi numaidecat si incepu sa isi intinda bratele si picioarele, bucuros nevoie mare de ziua frumoasa ce se anunta.

Bufi, pe de alta parte, scoase somnoros ochisorii de sub patura si intreba:

- Ce-i cu atata zgomot? Si azi trebuie sa merg la gradinita? Trebuie sa ma trezesc si azi de dimineata?

- Nu, Bufi. Azi e sambata. Ma gandeam sa mergem impreuna in parc, cu bicicletele. Ti-ar placea? Am aflat ieri la scoala de un loc minunat pentru copii. Ce zici, mergem?

Auzind de parc si biciclete, exact ca in visul sau drag, Bufi sari imediat din pat si incepu sa se imbrace.

- Hei, hei! Nu te grabi! Chiar daca e weekend, trebuie sa ai grija sa fii la fel de ordonat, ca in fiecare zi. Ia spune, crezi ca iti poti face patul la fel de repede ca mine?

- Bineinteles! Ba chiar te voi intrece si voi cobori primul la micul dejun.

Zis si facut. In doar cateva minute, cei doi norisori poznasi erau gata pregatiti pentru o aventura in parcul insorit si verde. Cu bicicletele alaturi, copilasii au pornit frenetic spre locul minunat, care promitea o zi de sambata aventuroasa.

Parcul era tare vesel. Copacii cantau, pasarelele zburau linistite peste verdeata ce impanzea parculetul, iar noriceii umpleau aerul cu mii de cantecele si rasete colorate.

Bufi si Noricel erau plini de buna-dispozitie. Alergau, se jucau si profitau de fiecare leagan si topogan. La un moment dat, Bufi observa ca bicicleta sa era admirata de un alt norisor, incantat peste masura de culorile vii ale acesteia.

Nestiind sigur ce se intampla, Bufi se indrepta suparat se norisorul nou-venit. Parea sa fie de aceeasi varsta cu fratele sau, Noricel, doar ca era mai scund, mai plinut si avea cativa pistrui pe fata. Bufi se gandi imediat ca nu il place. Dar avea oare dreptate sa il judece dintr-o privire?

- E bicicleta ta? Intreba norisorul. E foarte frumoasa.

- Da, e bicicleta mea. Nu vreau sa te apropii de ea, ii raspunse Bufi, aproape tipand.

- Imi pare rau, nu i-am facut nimic. Doar o admiram... N-ai vrea sa mi-o imprumuti si mie putin? Eu nu am bicicleta, dar stiu sa merg cu ea, ba chiar ma pricep si la cateva sarituri. Vrei sa iti arat?

- Nu, nu vreau sa iti imprumut bicicleta mea. Doar eu ma joc cu ea, ii zise Bufi egoist.

Atentionat de tipetele ce veneau din dreptul fratelui sau, Noricel se indrepta cu pasi repezi spre Bufi. In acelasi timp, din directia opusa, doua nor-fetite alergau spre ei.

- Ce se intampla aici? Intreba ingrijorat Noricel.

- Vrea sa-mi ia bicicleta, ii raspunse rautacios Bufi.

- Nu este adevarat. Am intrebat daca pot sa o impumut. Nu as lua niciodata un lucru care nu imi apartine, fara sa mi se dea voie, raspunse la randul sau micul nor pistruiat.

- Asadar, Bufi, nu numai ca ai fost egoist si nu ai vrut sa iti imparti jucariile, dar ai si mintit in legatura cu neintelegerea voastra?

Intelegandu-si greseala, Bufi raspunse:

- Imi pare rau, nu am vrut sa fiu rautacios. Cred ca pur si simplu nu te-am placut.

- Nu ar trebui sa ii judeci pe ceilalti inainte de a-i cunoaste, ii spuse una dintre fetite. Ce ai zice daca nimeni nu ar mai vrea acum sa se joace cu tine pentru ca esti nastrusnic?

- Imi recunosc greseala. Poti lua bicicleta mea. Chiar mi-ar placea sa vad ce sarituri poti face cu ea. Apropo, eu sunt Bufi, iar el este fratele meu, Noricel.

- Eu sunt Stranurici, raspunse micul pistruiat. Ea este sora mea, Nizuca, iar ea este prietena ei, Fana.

Bufi si Noricel isi indreptara atentia spre cele doua noricele nou-venite. Nizuca ii semana fratelui sau, fiind micuta, bruneta si cu cativa pistrui, in timp ce Fana era doar putin mai inalta, cu parul azuriu si foarte vesela.

-S untem bucurosi sa va cunoastem. Ce ati zice sa il privim pe Stranurici cum face giumbuslucuri cu bicicleta? E chiar foarte bun, spuse razand Nizuca.

Si, intr-adevar, Stranurici era foarte bun. Sariturile sale cu bicicleta erau incredibile. Pareau sa fie facute fara efort. Lui Bufi ii paru rau ca refuzase sa se poate frumos cu Stranurici. N-ar fi vazut niciodata ce talente ascundea. Cu toate acestea, se bucura ca ziua se incheiase frumos si isi facuse trei noi prieteni. Va avea el grija in viitor sa se poarte mai frumos cu ceilalti copii?

Follow Us

Suntem prezenti si pe paginile de socializare!

Scrie-ne opiniile sau propunerile pe care le ai pe pagina noastra de Facebook sau la office@noripufosi.ro!

Follow Us

Suntem prezenti si pe paginile de socializare!

Scrie-ne opiniile sau propunerile pe care le ai pe pagina noastra de Facebook sau la office@noripufosi.ro!